manifest catre prietenii mei multi si tristi .

perioada asta nenorocita , "criza" , nu va ucide , cu siguranta , pe nimeni .
nu-l vad pe columbeanu spanzurat de-un bonsai asa cum nici pe becali nu-l vad ( din nefericire ) lovindu-se pana la coma cu o bata ciobaneasca in frunte , pe vreun teren de-al lui in pipera , cu mioritza langa el . iar daca astia 2 rezista - noi , plebea , avem sanse mari .

ce ma ingrijoreaza este ca ne topim psihic .
ca berea n-are gust fara prietenii ascunsi in casa ptr ca li s-a micsorat salariul .

ca orice rara intalnire se transforma in psihoterapie reciproca de grup .

ca a venit iarna si nu-mi aduc aminte daca a fost vara anul asta - eram prea ocupat sa aflu daca mi-a crescut rata la credit ..

ca nu mai cant martea la karaoke . n-am cu cine ..

ca mi se pare ca abuzam de timpul nostru scurt si ne lasam macinati de chestiuni fara nici o relevanta la scara istoriei vietii noastre .

ca oamenii din jurul meu nu mai rad cu pofta si ca eu , influentabil si dependent de altii fiind , uit sa rad .

ca ne miram cu totii ca ploua in noiembrie .

ca sunt un bou care nu-si mai gaseste pasiune in nimic .