don juan de marco

natura nu s-a calicit cand m-a inzestrat cu talente . cel mai probabil , sunt produsul suprem al conspiratiei tuturor fortelor de bine ale universului .
fac abstractie de calitati banale , precum frumusete desavarsita , inteligenta , un glas angelic , cinci degete la fiecare mana , niste par pe piept . in fond , am observat , sunt calitati pe care le mai gasesti (rareori) si la mai putin daruitii sortii din jur , dar niciodata cumulate fara exceptie intr-un singur personaj , cum e cazul meu .

am invatat sa traiesc cu darurile mele (ca X men , spiderman , batman si altii asemenea mie ) . asa cum , in timp , mi-am impus sa nu uzez de ele pentru a ma ridica pe culmi , decat in masura in care pot face bine omenirii , pot crea fericire in jurul meu . ( asa cum , de exemplu , fac la karaoke , unde stiu clar ca toata lumea isi doreste sa ma asculte ore intregi - dealtfel ,cum incep sa cant, sesizez ca oamenii din jurul meu exulta pana la hohote . asta-i modul meu de a impartasi lipsitilor ceea ce eu am din belsug ).

cu tot efortul meu de a-mi stapani fortele , am totusi o calitate deosebita care se manifesta rebel . probabil ca aici ursitoarele au gresit dozajul . au pus putin cam mult si e greu de stapanit . la un moment dat m-am gandit sa amintesc de aceasta calitate in CV-urile de angajare . am renuntat , n-ar fi fost etic . e vorba de succesul la femei .

l-am simtit de mic . clocotea . prima victima nevinovata a fost o fetita din bloc . la un moment dat a simtit nevoia de nestapanit sa-mi dea o minge . eu 4 ani , ea 3.. am auzit ca nici acum nu s-a maritat ..

in generala am repurtat succes dupa succes . cine stie cate tone de ghiozdanele, carate gentil pe distante (cumulat) cat ecuatorul, am bifat ?!
era perioada in care mi-am desavarsit talentul , in scara blocului , alaturi de baietii de varsta mea , la conferintele adhoc tinute de Liviu . de la el am deslusit ,toti, taina sarutului , experimentata pe rand cu sticla de lapte - nu asa , boule , baga limba ! .
tot el ne-a invatat si care sunt partile componente ale georgianei , desenate destul de explicit pe spatele caietului de mate , cu pixu .

toate astea au facut din mine donjuanul de mai tarziu . am acumulat atata experienta in agatat , poate mii de metode , incat la un moment dat mi-era destul de greu sa ma hotarasc pe care s-o folosesc pentru a mai supune un suflet de femeie .

de exemplu "metoda casiopeea" - era fara gres . ii aratai victimei un "w" pe cer , ii spuneai doct si relaxat ca-i vorba de constelatia casiopeea . in principiu , nu-mi aduc aminte ca vreuna sa fi rezistat . toate plecau imediat , coplesite de adancimea momentului . nu faceau fata .

sau manevra "pisa-te pe ea" . era simpla , si de asemenea cu succes garantat . alegeam victima ,dupa plac - de exemplu cand se facea cercu , la dans , in tabara . ii aruncam privirea aia a mea . dupa care nu ma mai uitam la ea toata seara . invinsa , ingenuncheata , niciodata nu indraznea sa se apropie . niciodata. le decimam sufleteste . cele mai slabe , adica toate , sfarseau prin a se pupa cu vreun inferior , unu cu freza fara breton , eventual .

apoi metoda "dialog de blues" . ehee , aici eram stralucit . din nou , alegeam victima holbandu-ma la ea toata noaptea , la bairam . nu de alta , dar nu se nimerise melodia potrivita . la un moment dat , cu tupeu fantastic , ma ridicam si-o invitam la dans . cateodata acceptau . incepeam abrupt :
"cum te cheama ?" (privire de gheata , strapungatoare )
"maricica ... pe tine ?" (ha ! asta asteptam - sa-i simt slabiciunea , dependenta - e a mea !)

...pauza indeajuns de lunga incat s-o tin pe jar , sa fiarba...
"dragos" .
"frumos aici" , ziceam eu , pe la finalul melodiei .
"mda" .
si gata . atat . dupa care ma retrageam ca un leu satul , in coltul meu . ea , secerata ca spicu , derutata , debusolata , continua sa se uite la cum danseaza georgel - reparu , amintindu-si ,intre suspine , maiestria mea in a alterna ,pe ritm de lady in red , pasi de reghe , brec dens , balet si kazacioc in timp ce o si intretineam cu un acel dialog maiastru .

in fine , ar fi multe de spus ..
nu amintesc aici de metode pe care eu si prietenii mei n-am apucat sa le utilizam , la vama veche - procedul "bata de beisbol la ceafa dar usor , cat sa mai respire " sau elaborata manevra "groapa adanca in nisip , la lumina intunericului".

nu mai stiu exact cu ce metoda am rapus-o pe nevasta-mea . ce lovitura i-am aplicat . nu-mi aduc aminte .
eram la apogeu , acolo sus , unde deja femeile nu mai puteau ajunge , cand a aparut ea . ce stiu sigur este ca a fost simplu in cazul ei . practic mi-am dat definitivatul , ca sa zic asa . a durat mai putin de 9 ani s-o supun decisiv .

ce ma deranjeaza (si aici as aminti cliseul ala cu geniul neinteles , perfect adevarat insa) este ca n-are viziune . deloc , frate ! imi sugruma talentul cu egoism . merg pe strada cu ea , de exemplu , si incerc sa-i deschid ochii :

"ai vazut-o p-aia , amarata , cum se holba la mine , cum ma dezbraca din priviri ?"
"daaa , mamica , sigur ca da... hai , stai cuminte ." .

mediocra ...